11 sept. 2015

Cum a murit Pufuleț

Și bineînțeles cum a înviat să scrie toate astea...

Doamne, deci, vreau înainte de toate să vă spun ca mi-a fost supeeer dor de voi toți, deși sunt sigură că lumea nu prea a mai trecut pe aici. Da, m-am hotărât să mă întorc.
Am renunțat într-un fel la blog (și regret) pentru că, umh, ăă, da... nici eu nu știu de ce. Cred că devenise o responsabilitate mai mare decât mă așteptam. Cum eram/sunt mai copilăroasă m-am panicat puțin și am lăsat totul baltă (bine, toate astea în subconștientul meu, pentru că nu m-am gândit ”bă gata, nu mai scriu”, pur și simplu amânam și cu timpul a devenit o obișnuință
Totuși m-am trezit azi că vreau să pun din nou blogul pe picioare, sper că mai e lume dornică să mă citească pe aici, iar dacă nu, atunci sper că o să vină. Am și câteva surprize de revenire, o boacănă și un concurs!!!!!!

Am să continui să vă spun cu ce mi-am ocupat vara.
Nu am făcut tot ce mi-am propus din păcate (la fel ca în fiecare vară, din păcate), dar am reușit să fac un pas în ceea ce privește Wattpad-ul. Mi-am împlinit o mică dorință, să mă apuc să scriu, cei interesați să dea click aci.
Am citit puțin, nimic pentru școală (heh, ha... ce surpriză), bună 2 la română. Yey.
Vara asta am ieșit cu prietenii, și mă credeți sau nu, chiar e fain să mai ieși din casă (creaturile astea numite oameni, nu sunt chiar așa rele, trebuie doar să îți alegi câteva persoane cu care să comunici și să ieși, sfat a la Pufuleț)
Nu am fost prea productivă, planul meu includea multe lucruri, dar nu prea am bifat multe. Totuși m-am uitat la câteva seriale.
Mă bucur că m-am hotărât să mă întorc aici, înapoi în blogosferă, locul unde m-am simțit mereu bine, unde am avut prieteni (sper că îi mai am), unde m-am simțit ca acasă, locul de care am aparținut și la care vreau să mă întorc acum.
Sper să postez cât mai mult. Am să îmi fac loc în program pentru micul meu blog , la care țin mai mult decât îmi aminteam.

V-am țucat!

Read More

19 mai 2015

Recenzie Octopussy - Pufocenzie(12)

Hyena, o adolescentă de aproape 14 ani, se întoarce acasă după o lungă perioadă de absență din mijlocul familiei. Este primită deopotrivă cu entuziasm și scepticism de către Becks, sora sa geamănă, care încearcă să reconecteze relația lor și să recupereze toți acei ani pierduți. Dar secretele mamei, ale tatălui vitreg și ale ambelor fete sunt amenințate să iasă la iveală odată cu sosirea straniului unchi din America.
Citind această carte, ești obligat să lași deoparte toate clișeele pe care le-ai auzit despre tinerii de azi. Sex, droguri, alcool, nopți în cluburi, haine de fițe? Pentru Becks  și Hyena sunt doar punctul de pornire al propriilor reflecții și raportări față de viață – o foarte ciudată raportare, de altfel…
Un roman ca o călătorie fascinantă și amețitoare, cu umor sumbru și, în același timp, o atentă celebrare a individualității extreme.



Nu vreau să vă stric surprizele acestei cărți, așa că am să spun cât de puține pot.
Mie mi-a plăcut cartea, într-un fel, a fost ceva... diferit, ceva îndrăzneț.
Știu că multă lume nu a văzut cartea cu ochi buni și că a fost aspru criticata. Era de așteptat având în vedere ce se întâmplă în carte, Becks și Hyena nu sunt gemenele tipice, indicii avem și în numele lor. 
Nu pot spune că m-am atașat foarte tare de vreunul din personaje, poate pentru că sunt atât de disfuncționali încât par ireale. Oricum familia Sugar e dată peste cap.
Cred că într-un fel Cristina a ilustrat prin acest roman ce voia unchiul fetelor să spună, că orice om este mai disfuncțional decât pare, este iluzia unui om normal și totuși e mai mult de atât. Totul cu un motiv și un background.
Am avut mici dificultăți să deslușesc ce se întâmpla pentru că se schimba destul de brusc POV-ul și uneori trebuia să recitesc ca să pot înțelege, însă nu a fost o adevărată problemă. A doua jumătate a romanului este destul de intrigantă și te face să continui mirat de tot ce se întâmplă.
Stilul autoarei e unul ok, probabil nu toți cei care au citit cartea sunt de acord cu mine, dar propozițiile scurte și romgleza nu e pentru toată lumea, right? Totuși e și o parte proasta aici, uneori s-a trecut foarte repede peste anumite pasaje ce ar fi putut fi dezvoltate.
Această boala nouă, inventată de autoare mi s-a părut o idee cu mult potențial și a ieșit o lucrare destul de bună, nu pot spune că am iubit cartea, dar a fost ceva nou ce merită încercat.
Am vrut să spun cât mai puține pentru că această carte trebuie să fie citită crudă, cititorul trebuie să intre direct în tot ce se întâmplă fără să știe nimic ca totul sa fie mai special, cred că scopul autoarei nu ar mai fi atins dacă cel care citește știe câte ceva despre poveste. Pot totuși să vă anunț că romanul Octopussy nu e pentru toată lumea.

Îi mulțumesc Cristinei pentru acest roman și vreau să o felicit pentru realizarea ei.
You go girl!

V-am țucat!



Read More

14 apr. 2015

Recenzie Păpușile - Pufocenzie(11)

La început n-au fost cerul și pământul. La început au fost Dora și Luna.

Aprilie, 2011: Dora – care are 18 ani, cântă într-o trupă rock și se pregătește de bac –o întâlnește într-o noapte pe carismatica și misterioasa Luna. Alter ego, iubită, idol, sau toate la un loc? Povestea lor de dragoste se împarte între aventuri extreme și dorința de a-i face pe cei din jur să le accepte relația, totul sub amenințarea unei profeții vechi de peste zece ani, care s-ar putea adeveri sau nu. O familie cu multe secrete, toate întunecate, și o provocare: Dora va trebui să o iubească pe Luna împotriva tuturor.

August, 2014: O surpriză romantică pentru Luna ia o întorsătură neașteptată și Dora va observa cum lumea pe care o știe, în mijlocul căreia se află iubirea ei, se surpă definitiv.

La început n-au fost cuvântul, Dumnezeu sau întinderea nesfârșită de ape. La început au fost Dora și Luna.

Și totul a pornit de acolo.


Mă gândesc de câteva luni (am terminat-o în decembrie pe la sfârșitul lunii) la o recenzie bună, una
care să cuprindă cartea asta minunată așa cum trebuie. Am scris vreo 11 de atunci, le-am șters pe toate, pentru că niciuna nu atingea așa cum voiam eu cartea, așa ca asta va fi încercarea în care chiar cred, sper să fie o recenzie destul de bună...
Cum spuneam, am citit cartea prin decembrie, de atunci mă tot gândesc la ea, m-a urmărit, m-a făcut să pierd ore de somn (și asta nu numai când o citeam), m-a făcut să vreau să schimb ceva la mine, să fiu mai mult ca Luna, să fiu mai aproape de ”eu-ul” meu adevărat (ăla pe care îl ascund că să îmi pot face și eu un prieten, ca să nu ajung la balamuc și pentru că societatea ar fi prea dură cu cei ca mine). 
Această carte are ceva ce te atinge, și nu ușor, ci bagă un cuțit în tine și te lasă așa, nu e o carte pentru toată lumea, asta e clar. Emoțiile pe care le transmit fetele, Luna și Dora, sunt complexe, relația lor e complexa, ele sunt complexe. Nimic ce ține de ele nu este elementar, într-un fel e un minus, pentru că te face să realizezi că sunt personaje, că tu nu poți decât să aspiri spre a fi așa, să ai o viață atât de imprevizibilă. Dar e ceva peste care pot trece. 
Când am aflat că această carte va fi despre moarte și dragoste am fost putin dezamăgită, de ce? Pentru că m-a făcut să cred că va fi o poveste plictisitoare care repeta același tipar clișeic, cu ideile deja folosite, pentru că să fim serioși sunt multe cărți, filme, melodii despre asta. Totuși m-a surprins într-un mod plăcut. Nu spun că nu au fost clișee, dar am trecut ușor peste ele, nu erau deranjante. Cartea asta are ceva special, ceva care te schimbă puțin. 
La fel ca celelalte cărți ale Cristinei, nu este o lectură pentru oricine, e un roman îndrăzneț, un roman care tratează relația dintr 2 fete, românii nu scriu despre asta, doar suntem un popor credincios, nu? Astfel de relații sunt lucrătură diavolului, nu? 
Îmi place că autoarea a creat și mici imperfecțiuni în relația lor, that she tryed to keep it real, sau mna, cât se putea. Cred că cei mai mulți cititori o apreciază pe Luna, sunt și eu printre ei, e un personaj minunat, așa cum am vrea majoritatea să fim, pentru că ea știe să trăiască, știe să aprecieze. Dora e mai timidă, mai reținută, așa cum ne comportam în societate. Pe lângă faptul că au o relație foarte puternică, eu o mai văd ca relația dintre ”Sine”, ”Eu” și ”Supra-Eu”. Luna e Sinele, necontrolat, cu impulsuri nebune, Supra-Eul e Dora, controlată, timidă, iar Eul este relația lor, se balansează una pe alta, se completează.



„Am luat-o de mână pe Luna și am fugit din bodegă, în înjurăturile babei convinsă acum că nu doar „bărbații e porci”, ci și unele femei, mai ales astea care umblă decoltate și cu blugii rupți în genunchi.”

" La ce mai e buna iubirea, dacă ea nu poate salva pe nimeni de la moarte?
Nu știu.
Dar a fost mișto."


"...Dar nici măcar nu e cel mai înspăimântător lucru, gândul asta ca poți muri  oricând, făcând  lucrurile care deja sunt rutina pentru tine. Cel mai înfricoșător lucru este ca aceia pe care ii iubești nu au venit cu un termen de garanție în alb, pe care-l poți stabili tu, ca sa-i ai mereu  lângă  tine. Au venit cu un termen de garanție ascuns, pe care tu nu-l poți citi, oricâte substanțe colorate ai turna peste el. Un termen pe care nimeni nu-l știe. Gândul înspăimântător este nu ca tu poți muri oricând, ci ca ei pot muri oricând. "


Sunt multe citate foarte frumoase, însă ar trebui să vă las să trageți cu ochiul la prea mult din carte, fiind foarte lungi.


Notă:




Îi mulțumesc Cristinei pentru carte și îmi pare rău că a durat atât.

Vă țuc!






Read More

12 apr. 2015

Castigatorul concursului!!!

Oh, și cât urăsc să nu pun câștigătorii la timp... 

Scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze, scuze,  scuze, scuze, scuze,  scuze,  scuze,  scuze,  scuze.

Din păcate nu mulți au participat, dar asta e... Promit să vin cu concursuri și mai interesante!

Și câștigătorul este!!!!!! *sunete de tobă*




Andra Raluk, felicitări!!!

Ai 3 zile să dai un e-mail cu datele tale la adresa: pufulet002 @ yahoo . com

Am să organizez curând un concurs, fiți pe faza!

Vă țuc!

Read More